Romania culinara

Permanenta evolutie, migratiile, razboaiele, influente de pe toate continentele etc. au transformat obiceiurile culinare ale acestui popor de la produsele afumate in pesteri pana la sofisticatele sufleuri si delicioasele prajituri de astazi. Pornind de la o alimentatie de tip pastoral, bazata in principal pe lapte (pe care dacii il conservau sub forma de branza) sau terci de mei cu loboda si spanac, si ajungand pana la complexitatea de astazi a bucatariei romanesti, constatam o rafinare a gusturilor odata cu trecerea timpului. Dacii aveau o alimentatie extrem de simpla, compusa din cereale, din care faceau diverse fierturi (terci), branza si carne cruda. Romanii au adus placinta si alte aluaturi umplute cu tocaturi, painea si uleiul de masline. Tot romanii au adus si diferite vase care au dezvoltat coacerea si fierberea, diversificand astfel alimentatia. Invaziile otomane au adus ciulamaua, pilaful, tocana, sarmalele, ghiveciul, zacusca, dar si baclavaua, cafeaua, condimentele si tutunul.
Pentru ca se dezvoltase agricultura, turcii s-au aratat interesati de cerealele noastre, astfel ca au pretins ca tributul sa fie platit in parte si prin produse autohtone. Deoarece luau aproape tot graul si toate vitele, populatia a inceput sa consume mamaliga si porcine. Asa am devenit "mamaligari"! Dupa 1800 au aparut hanurile, cu mancaruri traditionale. Hanurile erau locuri de popas pentru negustori. Nu pot sa nu amintesc de Hanul Ancutei,  atat de frumos descris de Sadoveanu, locul in care poposeau toti cei care plecau din Muntenia spre nordul Moldovei.
Hanul lui Manuc, construit de Manuc Bei, cetatean armean, un puternic negustor despre care se spune ca a decis soarta Moldovei si a Tarii Romanesti. La masa lunga din salonul hanului se semna pacea ruso-turca, in urma careia am pierdut Basarabia.
Tot acum au inceput influentele vestice. "Generatia pasoptista" avea gusturi din ce in ce mai rafinate. Intelectualii care faceau studii la Berlin, Viena, Paris se intorceau in tara cu diferite retete la mare cautare in renumitele capitale europene. Asa s-a deschis calea spre o diversificare pretentioasa. In aceasta perioada apare si prima carte de bucate scrisa de Mihail Kogalniceanu si Constantin Negruzzi, intitulata: “200 retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi gospodaresti”. De pe la 1900 apar localurile de mahala si chefurile cu lautari.
Casa Capsa, infiintata de Grigore Capsa, este locul unde influentele bizantine se intalneau cu cele rusesti. Rafinamentul bucatariei romanesti capata o alta dimensiune. Se pun in practica retetele cele mai sofisticate facute cu ingrediente de calitate aduse de la Paris, Petersburg sau Londra. In aceasta perioada, Romania cunoaste o dezvoltare de proportii in acest plan. Mancarea este asociata cu vinuri frantuzesti, iar festinul este incheiat de deserturi fine. Toate acestea pana la instalarea regimului comunist, care a adus oamenilor limitarea, teama si saracia. Se sesizeaza un real regres in toata aceasta perioada marcata de cartof si parizer. Dupa 1990, cand Romania scapa de regimul comunist, se deschid portile "fast food-urilor" si astfel oamenii devin grabiti si neatenti la ce consuma.
Astazi, dupa ce multi s-au convins de efectele nocive ale alimentatiei de tip “fast food”, ne bucuram de o revenire la radacinile noastre. Oamenii au redescoperit cat de minunata este bucataria din Ardeal, Banat sau Muntenia si foarte multi, ajutati de miile de carti de bucate, s-au apucat de gatit. Ca sa nu mai vorbim de restaurantele cu specific romanesc care pastreaza inca in meniu vanatul, pastrama si afumaturile pe care dacii obisnuiau sa le consume.
Mamaliga este un triumf al istoriei as putea spune, pentru ca inca ne ploua in gura cand auzim de pomana porcului cu mamaliguta sau de branza cu smantana si mamaliguta. Daca noi suntem “mamaligarii Europei”, este pentru ca nu ne-am pierdut legatura cu originile. Ne-am adaptat, insa, in secolul vitezei, bucataria ne tine uniti. Aceasta este Romania culinara, diversa, dar legata de origini!