A sosit toamna, cu roadele ei bogate, vinete, ardei, rosii, prune,
pere, struguri, gutui… Toata Romania s-a pus pe treaba, toamna fiind
pentru cei mai multi dintre noi anotimpul in care ne pregatim temeinic
pentru a infrunta lunile de iarna. Femeile pregatesc dupa retete
autentice, transmise din mosi-stramosi, zacusca, dulceturi, muraturi,
iar barbatii culeg viile pentru a face vin, livezile incarcate de
fructe, porumbul, cartofii, dovlecii si toate celelalte care, prin
binecuvantarea lui Dumnezeu, umplu gradinile muncite inca din primavara.
Da, ca sa ai ce culege toamna, este obligatoriu sa fii harnic
primavara.
Eu tin aproape retele bunicii si inca mai fac asa cum facea ea. Coc
vinetele afara la gratar si pregatesc zacusca intr-un ceaun mare, tot
afara, la foc de lemne. La fel fac si magiunul, in ceaun, la foc molcom
de lemne, fara zahar si conservanti. 100% magiun de prune. Pun simplu
prunele la fiert, amestec des cu un linguroi mare de lemn ca sa nu se
lipeasca si intretin constant focul. Nu ma dezlipesc de langa el pana nu
capata acea culoare aramie, maronie si consistenta. Fierbe incet si cu
bulbuci mici. Bineinteles, gust din el la fiecare 5 minute, desi nu
trebuie, insa e atat de bun, ca ma ling pe degete si nu ma mai pot opri.
Pun gogosarii si castravetii la otet, fac si un copot de pere, suc de
rosii, zarzavat pentru ciorba, dulceata de gutui si multe, multe alte.
La tara sau in orasele mai mici, pe toate strazile, din toate
gospodariile se raspandeste miros de bunatati.
Toate camarile se
umplu de borcane. Sunt borcanele in care romanii isi pun truda de peste
vara. Sunt borcanele in care studentii isi pun nadejdea cand pleca la
oras, la cursuri. Sunt borcanele care fac bucurie orasenilor, iar adesea
sunt gestul de dragoste pe care o mama il transmite unui copil plecat
departe. Sunt felul nostru de a fi autentici, gurmanzi, indragostiti de
vechile retete ramase de la bunici. Pentru unii sunt aducerea aminte de
copilarie, sunt aducerea aminte de "acasa".
Intr-un colt stingher
mi-au ramas cateva borcane goale, insa e de bine. Le pastrez pentru luna
octombrie, cand urmeaza sa fac zacusca de ghebe. O alta delicatesa, pe
care va marturisesc ca o fac intotdeauna cu ghebe culese de mine din
padure. Ador sa hoinaresc in linistea padurii dupa micii coconei de
ghebe care cresc inchesuiti pe langa buturugi. Aceasta este Romania mea
la borcan. Simpla, naturala, insa incarcata de traditie.
Din
fericire, in satele noastre se traiaste asa, si tot din fericire pentru
cei de la oras, pentru cei fara gradini sau fara bunici, Romania are
producatori care, respectand retetele traditionale, ies pe piata cu
produse autentice si variate. Astfel, prin bunavointa celor ce pastreaza
si promoveaza gustul autentic romanesc, produsele noastre au ajuns sa
faca inconjurul lumii. Un brand care face mare cinste tarii noastre este
fara indoiala Topoloveni.
Borcanele pline de bunatati 100% naturale au depasit de mult granitele
tarii noastre, ajungand chiar si dincolo de Europa, bucurandu-se de
apreciere peste tot.
Multi ajung sa cunoasca Romania dintr-un
borcan. Multora li se face pofta de Romania. Nu putem sa nu fim mandri
de faptul ca lucrurile noastre simple ajung sa ne dea identitate, ajung
sa ne faca cunoscuti si iubiti in toata lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu